Sighisoara Blues Festival 2012 - Day Two

Dupa primul episod al festivalului de blues de la Sighisoara, care i-a avut protagonisti pe Sameul James si legendarul Johnny Winter a urmat si a doua seara. Asa cum bine ne-au obisnuit organizatorii acestui festival, de vreo cateva editii incoace, seara de vineri este consacrata artistelor, astfel freaky friday devine "Ladies Night".

Gheata a fost sparta de catre recitalul Samathei Fish. Cu o tinuta red, blondie & sexy, ne asteptam cu totii sa fie un show clasic, fara prea multe artificii. Suprinderea a venit in primele 30 de secunde ale primei piese care a inceput agresiv cu un solo (+overdrive) incendiar ca sa nu mai vorbim de vocea extraordinara a artistei (o combinatie interesanta intre Duffy si Amy Winehouse). !Aplauze!. As putea sa spun ca la primul look "the devil wears Fender". Publicul a fost realmente vrajit in momentul in care artista a interpretat piesa "I put a spell on you", intr-un mod cu totul si cu totul original, aproape teatral, as zice. Dar... nu mai continui atata cu povestile si va las sa savurati unul din clipurile filmate din randul XI.

 Spre finalul recitalului artista a avut o interventie simpatica si a coborat in public urcandu-se pe scaunele din primele randuri, spre bucuria si delirul spectatorilor de sex masculin, sigur... nici nu mai spun de solo-ul de pe chitara care a fost extraordinar.

Dupa spectacol, intre sute de fani care au asaltat-o pe artista am reusit cu greu sa schimb doua vorbe cu aceasta si impreuna cu Vali "Sir Blues" Racila am facut si cateva poze.

Iata ca a sosit vremea si celui de-al doliea recital, dupa o scurta pauza de 15-20 de minute in care ne-am tras rasuflarea cu un pahar de vin/bere/coniac. Si daca tot am ajuns sa spun despre pauzele dintre spectacole, as vrea sa mentionez ca e o idee foarte draguta, ai ocazia sa intalnesti foarte multa lume interesanta, sa schimbi pareri legate de muzica, sa achizitionezi cd-uri si chiar sa povestesti cu artistii.

Al doilea spectacol a purtat marca Shakura S'Aida. Mi-este foarte greu sa scriu, deoarece show-ul a fost impecabil. Tinuta artistei a fost extravaganta, i-as spune "red swan". Cu niste miscari lascive, a interpretat piesele excelent. Cu o voce aspra uneori, fina alteori, Shakura a dominat publicul din prima secunda pana la ultima, la modul cel mai placut posibil. As mai vrea sa mentionez ca si trupa ei a fost pe masura, in special chitarista - Donna Grantis, care la numai 22 de ani are o lista intreaga de premii (tot unul si unul) in palmares, care, de asemenea, are si o formatie de blues-jazz-rock si care a hipnotizat publicul cu niste solo-uri extraordinare, spre finalul spectacolului (la bis) strecurand si o bucatica din binecunoscutul intro al piesei Voodoo Chile a lui Jimi Hendrix (pe pedala wah-wah). 

Mai jos am postat doua dintre fotografiile mai picante ale recitalului.

Sighisoara Blues Festival 2012 - Day One

In urmatoarele randuri voi incerca sa scriu cateva cuvinte legate de festivalul international de blues de la Sighisoara de anul acesta, o scurta cronica a celor 3 zile si voi posta cateva din cele mai bune momente care s-au derulat in aceasta perioada.
Asa cum bine ne-am obisnuit, amfitrionul acestui eveniment sau cel care ne-a introdus in atmosfera muzicii blues a fost Berti Barbera. Pentru fiecare artist a avut cuvintele potrivite, comentarii simpatice si informatii de ordin biografic, astfel - primele aplauze la scena deschisa - sunt rezervate pentru prezentator.

Asadar, prima zi a inceput in forta cu Samuel James, tanarul trubadur al muzicii blues, care interpreteaza acest gen muzical cu mult suflet si pasiune, dar in acelasi timp cu virtuozitate, toate piesele lui fiind asezonate cu mici povestioare despre bluesul de pe plantatii sau delta din Mississippi. Cu o miscare haioasa a piciorului drept, niste slide-uri agresive sau sensibile pe chitara si un ritm de invidiat, Samuel a deschis acest festival in cel mai placut si potrivit mod posibil. Am sa va las sa savurati cateva fotografii si unul din clipurile pe care le-am filmat din randul XI. 

Intorcand chitara invers, cu mainile incrucisate, tinand ritmul in aer cu piciorul drept Samuel intepreta de minune una din piesele sale.

 
Dupa spectacol, in foaierul salii Eminescu, am reusit sa schimb doua vorbe cu Samuel despre show si despre ce va urma, mi-a relatat ca "s-a simtit extraordinar pe scena, publicul a fost cald si receptiv si asteapta cu nerabdare si celelalte showuri in special cel al lui Johnny Winter, fiind o onoare pentru el faptul ca a cantat inaintea acestuia".

Al doilea recital al primei seri a fost unul emontionant, as zice, un show asteptat de foarte multe lume. Au venit spectatori din multe coltisoare ale Europei (Germania, Bulgaria, Ungaria, Italia) pentru a-l vedea si a-i savura muzica legendarului Johnny Winter. Stiind toate momentele importante din viata acestui bluesman, palmaresul si muzica pe care o canta, in momentul in care a intrat pe scena a fost un moment de cateva secunde in care publicul s-a blocat (probabil nimanui nu-i venea sa creada ca e chiar el), dupa care s-a dezlantuit o furtuna frenetica de aplauze care cu greu s-au oprit pentru a-i ofera sansa lui Johnny sa intepreteze prima melodie a recitalului.

Lumea a urmarit spectacolul cu o oarecare nostalgie, combinata cu tristete, emotie si placere. Desi Johnny a avut o conditie fizica alterata, postand foarte sensibil la stimulii luminosi si fara un zambet evident, parea ca ii este foarte greu sa duca la bun sfarsit o melodie, a fost exact opusul, mainile lui (chiar daca nu mai erau ca odinioara) se miscau rapid si delirant pe griful chitarei imbracand muzica blues cu o haina rock.
Bucuria a fost si mai mare datorita faptului ca Johnny Winter si-a sarbatorit ziua de nastere exact in ziua recitalului, iar Vali "Sir Blues" Racila, inainte de ultimul bis, a ingenunchiat in fata artistului si i-a oferit un tort cu lumanari, in timp ce 600 de oameni cantau "Happy Birthday dear Johnny!!"


Dupa o seara atat de plina de sentimente, doua recitaluri de exceptie, am plecat multumita si impacata spre casa, fredonand franturi din melodiile pe care le-am auzit. Spre finalul primei zile am sa va las cu ultimul bis a lui Johnny Winter si cateva fotografii.

Trebuie sa va mai spun ca cel care l-a readus in lumea muzicala si il manageriaza pe Johnny Winter este Paul Nelson. Mai multe despre ceea ce face el gasiti aici.  Dupa spectacol am povestit putin si cu Paul despre muzica si i-am dat ultimul meu album inregistrat cu orchestra de camera iar el mi-a dat in schimb pana lui de la chitara cu care a cantat in ultimele luni.

Home made Guitar

Unii cumpara chitare, iar altii, cu multa imaginatie (si la fel de mult timp... sau necesitate), isi construiesc propria chitara. Asta am gasit pe net si mi s-a parut foarte ingenios. 

Materiale si metoda: o bucata de lemn (preferabil bine aleasa din gardul vecinului), construita cu ceva "organe" dintr-un Fender stratocaster (sigur, la dozele chitarei ma refer), cu ceva sarmulite, cu sarguinta si pricepere bine prinse in niste suruburi in unul din capete (poate chiar bobinate), legat circuit si - amplificare. Ma intreb oare ce senzatie ai cand folosesti o asemenea chitara? In concert? Si sound-ul? Metalic? sau mai degraba... lemnos. Oricum, merita atentia.

Sighisoara Blues Festival 2012

Sighisoara Blues Festival este de acum o prezenta bine cunoscuta si apreciata in mediile artistice romanesti si de peste hotare, un eveniment major indragit de toti iubitorii si simpatizantii blues-ului. Editiile precedente care treptat au ridicat festivalul la rang international au confirmat interesul tot mai crescut, pentru blues al Sighisorenilor, locuitorii acestui vechi oras fondat de emigranti germani, acum mai bine de noua sute de ani.  

Blues-ul si istoria reunite sub sloganul "pentru cei care iubesc blues-ul" vor aduce pe scena festivalului nume de varf ale blues-ului din intreaga lume. Sighisoara Blues Festival, iata o incitanta si generoasa invitatie pentru iubitorii blues-ului, dar si pentru cei care vor deveni... dependenti de acesta muzica. Bine ai venit in lumea blues-ului!

Cateva detalii despre spectacol, program artistic si achizitionare bilete gasiti mai jos:

Data 23 - 25 Februarie, 2012
Ora 19:30 (in fiecare seara)
Locul Sala de spectacole - Mihai Eminescu, Sighisoara 

Program artistic

Joi, 23 Februarie 2012
Samuel James (USA)
Johnny Winter (USA)
Vineri, 24 Februarie 2012
Samantha Fish (USA)
Shakura S’Aida (CA)
Sâmbătă 25 Februarie 2012
Bob Brozman (USA)
Corey Harris & Rasta Blues (USA)

Prezentator - Berti Barbera

Bilete

Preţul unui bilet pentru o seară de festival costă 100 lei (pentru ambele concerte din seara respectivă). Biletele au fost puse în vânzare din luna octombrie şi pot fi cumpărate în avans de la recepţia Hotelului Sighişoara (tel. 0265 771000) sau chiar cu o oră înaintea evenimentului, de la casa de bilete a sălii.O noutate pentru ediţia din acest an este faptul că doritorii pot rezerva biletele la numărul de telefon 0265 771000, urmând ca plata acestora să fie efectuată în maxim patru zile de la data rezervării, prin virament bancar către Asociaţia Culturală Sighişoara Blues Hospital, la Banca Raiffeisen, agenţia Sighişoara în conturile:
- RO58 RZBR 0000 0600 0876 0874, pentru Lei
- RO26 RZBR 0000 0600 1000 0819, pentru Euro
- swift RZBRROBU
La efectuarea plăţii se vor preciza numele plătitorului şi CNP-ul pentru a putea fi identificat la predarea biletului.

sursa http://www.blues-festival.ro/sighisoara_blues_festival_home.htm

Peter Salett - Fly Sparrow Fly

Intamplator m-am uitat zilele trecute la un film si m-a impresionat foarte mult aceasta melodie, de aceea am si ales s-o postez la piesa zilei.  Fly Sparrow Fly este compusa de catre Peter Joseph Salett si face parte de pe albumul In The Ocean of the Stars <foto>, aparut in 2008. Trebuie sa recunosc ca are o "textura" simpla, din punct de vedere muzical, folosind doar o chitara acustica si un lap steel, si totusi ii confera piesei complexitate. Fiind atat de frig afara, il las pe Peter Salett sa incalzeasca atmosfera cu muzica lui melancolica. A, inca ceva, filmul se numeste "Down in the Valley", iar piese e pe genericul de inceput al filmului... Peter Salett a fost coleg de clasa in liceu cu Edward Norton, actorul principal din filmul mai sus amintit.

Janis Joplin - Little Girl Blue

Stau in fata calculatorului si arunc cate-o privire scurta spre geam... Este ceata, dar cade si cate un fulg pierdut si ametit; stand asa mi-am adus aminte de o piesa care mi-e tare draga. Este vorba de Little Girl Blue, piesa compusa in 1935 - muzica de catre Richard Rodgers pe versuri de Lorenz Hart, a aparut prima data in musicalul Jumbo. A fost si este interpretata de foarte multi artisti consacrati precum Louis Armstrong, Sam Cooke, Frank Sinatra, Doris Day, Ella Fitzgerald, Judy Garland, Chet Baker, The Four Freshmen, The Carpenters, Coleman Hawkins, Diana Ross, lista completa. Nina Simone se lanseaza in 1958 cu albumul care poarta numele acestei piese. Am ales varianta lui Janis Joplin <foto> pentru ca mi-era dor de vocea ei.

Tony Bennett & Lady Gaga - The Lady Is A Tramp

Azi la piesa zilei am pregatit un duet - Tony Bennett & Lady Gaga. O combinatie foarte interesanta intre cei doi artisti, sigur si reusita. Dupa ce am vazut toate ipostazele avangardiste ale artistei si polivalenta pieselor eram chiar curioasa sa vedem cum se descurca cu jazz-ul si cu Tony Bennett. De data aceasta am ales sa postez si clipul acestei piese (in premiera pe acest blog) si cu asta am spart si gheata clipurilor. Celebra piesa The Lady is a Tramp este un show tune din musicalul Babes in Arms (1937) si acum este inclusa pe albumul Duets II al artistului Tony Bennett lansat anul acesta in septembrie. Piesa mai fost intepretata si in alte randuri de artisti cel putin la fel de binecunoscuti ca si cei doi alesi azi ca Frank Sinatra si Ella Fitzgerald in 1950, Lily Allen si Jools Holland (impreuna cu orchestra lui Rythm & Blues), trupa YES si o varianta mai putin conventionala de catre Alice Cooper. Asa ca va invit sa vizionati clipul de azi si poate chiar cu un pahar de must in mana.

Trace Bundy – Bristlecone

Piesa zilei de azi este una la fel de melancolica precum anotimpul in care pasim. Mi s-a parut o piesa potrivita pentru o zi de toamna frumoasa, in care incetul cu incetul lumina incepe sa straluceasca altfel si frunzele sa rugineasca; sigur nu si corzile chitaristului Trace Bundy. Bristlecone e o piesa compusa in anul 2004 si apare pe albumul Adapt (lansat in acelasi an) [foto]. Trace Bundy este cunoscut pentru stilurile interesante de a canta la chitara, si anume, canta pe griful chitarei cu ambele maini (ca la pian, aproape) si una din inventiile lui - canta cu mai multe capodastre pe acelasi grif. Acum va las cu piesa lui, Bristlecone.

J. Ralph - Kansas City Shuffle

Afara e soare, 32 de grade, atmosfera caniculara desi e august. Pentru azi am ales o piesa care sa incinga lucrurile si mai tare, de fapt a fost propusa de Florin. Este vorba despre Kansas City Shuffle varianta lui J. Ralph <foto> care alege sa o interpreteze intr-un mod ceva mai special si anume - FUNK. Melodia a fost compusa de catre Bennie Moten in 1926 in Chicago, Illinois si lansata in acelasi an la casa de discuri Victor. Desi fiind o piesa jazz, prin definitie, iata ca J. Ralph a demonstrat cat de bine suna piesa "reactualizata". Kansas City Shuffle apare si pe coloana sonora a filmului Lucky Number Slevin (2006).

Harry Manx - Dew on Roses

Dat fiind faptul ca azi e mai mult toamna decat vara, am reusit sa alunec usor pe panta melancoliei si mi-am adus aminte de o piesa numai buna pentru asa ceva. Este vorba despre Dew on Roses, o piesa compusa de Harry Manx care apare in 2009 pe albumul Bread and Buddha <foto>. Stilul este cat se poate de original, Harry dovedindu-ne inca o data fuziunea speciala dintre muzica hindustana si blues, cantand pe instrumentul numit Mohan veena.

• Data: 3 iunie

• Ora: 22

• Locatie: IMPERIUM CLUB (str. Nicolae Balcescu, 24), Sibiu

• Intrare: libera

• Adrian Ivanitchi - chitara, voce

• Invitat special - Teodora Iacob - chitara, voce

Chuck Berry

Charles Edward Anderson Berry se naste pe 18 octombrie, 1926 in St. Louis, Missouri. Povestea lui e foarte lunga si incurcata, dar ceea ce cu totii stim e ca muzica pe care a facut-o a iesit in evidenta si si-a pus amprenta sanatos in stilurile abordate in acea perioada. Ca toti "baietii rai" incepe de pe vremea cand era adolescent cu scoala de corectie (mai tarziu e si arestat pentru jaf armat). Dar a trecut si pe asta si intre timp i se deschide apetitul pentru muzica. Sigur, nu si-a castigat existenta de la inceput din asta, ci era frizer. Odata cu viata lui, relativ notorie, incepe sa cante la chitara ba mai mult are cateva mini-showuri cu ceilalti cantareti din zona. In 1955 face o excursie la Chicago unde se intalneste cu Muddy Waters. De-aici a inceput treaba adevarata. Acesta il prezinta mai departe casei de discuri Chess Records, dupa care si lanseaza primul sau hit "Maybellene" si urmatorul an "Roll Over Beethoven". Lista hiturilor e lunga, urca rapid in topuri. De la el au recunoscut ca s-au inspirat, mai apoi, artisti ca The Beatles, Bob Dylan, chiar The Rolling Stones si The Beach Boys. Combina blues-ul cu R&B si country iar versurile lui sunt, in general, despre viata adolescentina, cu dificultatile dar si frumusetile ei. In 1959 este, din nou, judecat pentru hartuire sexuala (a uneia din fetele angajate la clubul de noapte in care acesta presta). Un an sta in inchisoare, unde compune cantecele "Nadine", "No Particulare Place to Go" si "No Promise Land". Cariera lui urca si urca, "Johnny B. Goode" nu lipseste din nici un playlist al vremii. Nu se dezminte de vechiurile obiceiuri, iar in 1979 cariera lui sta in loc datorita unui alt proces pentru evaziune fiscala.
In 2004 revista Rolling Stone il claseaza pe locul #5 in Topul Celor Mai Buni Artisti ai Tuturor Timpurilor si locul #6 in Topul Celor Mai Buni Chitaristi ai Tuturor Timpurilor. Din cele 500 de piese din Rock and Roll Hall Of Fame, 3 sunt ale lui. "The brown-eyed handsome man" va fi recunoscut pe veci ca taticul rock'n'roll-ului Chuck Berry s-a stabilit acum, s-a intors in St. Louis unde are un show o data pe luna, miercurea, in restaurantul Blueberry Hill.
Recunosc ca mi-a fost foarte greu sa aleg o piesa pe care s-o pun.
Totusi, iat-o.

Lead Belly - Where Did You Sleep Last Night

Pentru astazi, piesa zilei este una care are o istorie destul de lunga si dateaza de prin anul 1870, daca nu chiar mai devreme. Se pare ca identitatea compozitorului este necunoscuta, dar iata ca piesa a reusit sa treaca de multe generatii muzicale si sa ajunga sa fie fredonata pana in zilele noastre. Am ales varianta cantata de catre Lead Belly, inregistrata in 1940. Where did you sleep last night, cunoscuta si sub numele de "In the Pines" sau "Black Girl", a fost inregistrata in 1929 de catre Dick Justice si Peg Leg Howell. Piesa parea sa se stinga, la un moment dat, pana cand Nirvana readuce cantecul in lumina reflectoarelor cu o interpretare de exceptie in cadrul concertului Unplugged in New York in 1994. Sigur, lista celor care au mai cantat aceasta piesa e lunga, voi aminti cativa dintre consacrati Bill Monroe, Bob Dylan, Grateful Dead, lista completa...

Festivalul International de Blues “Blues Fest”

• Data: 8-9.04.2011

• Locatie: Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu”,  str. C. Brediceanu nr. 5, Lugoj

• Intrare: 20 lei/seara, 30 lei - abonament ambele seri

• Program: 

  8 aprilie 2011 19:00 Acoustic duo - Italia  21:00 Rares Totu Blues X-perience - Romania 9 aprilie 2011. (sâmbătă) 19:00 Pumpkins Trio - Ungaria   21:00 Raul Kusak & Vali "Sir Blues" Racila - Romania

Biletele vor fi puse in vanzare la Agentia de bilete a Teatrului Municipal "Traian Grozavescu" din 4 aprilie.

Pentru mai multe detalii, [click aici].

Roy Rogers - Walking Blues

Piesa de astazi e aleasa de tatal meu si se numeste Walking Blues. Compozitia apartine chitaristului Roy Rogers (poarta numele celebrului actor de filme western si cantaret de country Roy Rogers). Bluesman-ul este foarte bine cunoscut datorita abordarii stilului slide pe chitara, cum de altfel se aude si in acest cantec. Walking Blues apare in 1992 pe albumul luy Roy denumit Slidewinder <foto>. Ca si ultima informatie va mai spun ca Roy impreuna cu Ray Manzarek (unul din co-fondatorii trupei The Doors si keyboardist in aceasta trupa) au finalizat un proiect - un album nou care se numeste Translucent Blues si va fi lansat anul acesta in 24 Mai.

Chris Rea - I Ain't The Fool

Astazi a plouat toata ziua. Intotdeauna il voi asocia pe Chris Rea cu un drum lung, condusul masinii si ploaie. Astfel azi am ales piesa I Ain't The Fool. Cantecul este compus de catre Chris Rea si apare pe albumul God's Great Banana Skin <foto> lansat in 2 Noiembrie, 1992 (UK), 1993 (US). Nu are rost sa mai adaug alte informatii, va las, pur si simplu, sa ascultati melodia si sa o savurati.

Eddy "The Chief" Clearwater

• Data: 23.03.2011

• Ora: 20:00

• Locatie: Hard Rock Cafe, Bucuresti

• Contact:  +40-21-206-626

John Mayall & The Bluesbreakers - The Supernatural

Piesa zilei de azi este o alta propunere a Mirunei. The Supernatural este o piesa ce apartine formatiei John Mayall & The Bluesbreakers dar care il au ca protagonist la chitara pe celebrul Peter Green (membru fondator al formatiei Fleetwood Mac). Cantecul apare pe albumul trupei A Hard Road <foto>, lansat in 1967 si care abordeaza blues-ul electric. Se spune ca acest cantec ar fi fost promotorul piesei "Black Magic Woman" (interpretata cel mai des de Santana) compusa tot de Peter Green cu un an mai tarziu, prin improvizatiile realizate in Re minor.

B.B. King - The Thrill Is Gone

B. B. King ajunge pentru a doua oara la <piesa zilei>, de aceasta fara featuring. The Thrill is Gone, sau una din piesele de referinta marca B. B. King, este compusa de Rick Darnell si Roy Hawkins in 1951, ulterior preluata si inregistrata pe albumul Completely Well, <foto> de regele muzicii blues in 1969, cantecul devenind unul din cele mai cunoscute hituri blues. Totodata piesa ajunge in topul revistei Rolling Stone "500 greatest songs ever" pe locul #183. Piesa a mai fost interpretata si de Willie Nelson, Leslie West, Aretha Franklin, lista completa... 

Count Basie

William "Count" Basie se naste in 21 august 1904 in Red Bank, New Jersey. In adolescenta invata sa cante la instrumente cu clape, frecvent la orga cinematografului si sustine mini-spectacole de vaudeville. Astfel ajunge sa fie remarcat si este angajat ca organistul cinematografului ,in special in filmele mute, in Kansas City. Dar genul lui preferat era jazz-ul. Se alatura apoi grupului jazz "Blues Devils" condus de Walter Page (care mai tarziu devine basistul lui Count).

Este poreclit Count (contele) de catre un moderator radio care atunci cand l-a prezentat (intr-una din emisiunile in care l-a invitat), a spus ca muzica lui e la fel de buna ca si a ducelui Duke Ellington. Am si ales o piesa cu cei doi mari artisti Duke Ellington feat. Count Basie - Battle Royal.

In 1936 porneste proiectului, care urma sa-i fie "prieten" toata viata, Count Basie Orchestra. N-o sa scriu foarte multe despre formatie (un simplu click mai sus si aflati totul - membrii, intrumente, concerte, premii). Ceea ce vreau sa mai adaug e ca stilul abordat de Count Basie e unul cu totul si cu totul original. O combinatie intre swing si blues. O muzica foarte stimulenta fizic, dupa primele secunde ale unei piese incepi, aproape automat si involuntar, sa misti piciorul pe ritm iar dupa inca ceva vreme probabil ca bati si cu pixul in masa (cel putin mie asa mi se intampla). Nu multe formatii reusesc sa faca asta.

Scrie foarte multa muzica de filme. Colaboreaza cu multi artisti ca Billie Holliday, Louis Armstrong. Inregistreaza albume cu Joe Williams si Ray Charles sub titlul "Count Basie swings, Joe Williams sings" si "Ray sings, Basie swings".

Moare in 26 aprilie 1984, de cancer de cap de pancreas.

Interesant si frumos este ca formatia Count Basie Orchestra mai are spectacole chiar si in ziua de azi. Ascultand piese de-acum 30 de ani si cele care la interpreteaza in zilele noastre, pot sa spun ca au reusit sa conserve destul de bine stilul lui Count Basie.

Pe data de 24 octombrie 2008, Count Basie Orchestra a ajuns si la Sala Palatului, in cadrul festivalului "Master of Jazz". Si cu asta, hai sa-i ascultam si sa dam din picioare.