Sighisoara Blues Festival 2012 - Day Two

Dupa primul episod al festivalului de blues de la Sighisoara, care i-a avut protagonisti pe Sameul James si legendarul Johnny Winter a urmat si a doua seara. Asa cum bine ne-au obisnuit organizatorii acestui festival, de vreo cateva editii incoace, seara de vineri este consacrata artistelor, astfel freaky friday devine "Ladies Night".

Gheata a fost sparta de catre recitalul Samathei Fish. Cu o tinuta red, blondie & sexy, ne asteptam cu totii sa fie un show clasic, fara prea multe artificii. Suprinderea a venit in primele 30 de secunde ale primei piese care a inceput agresiv cu un solo (+overdrive) incendiar ca sa nu mai vorbim de vocea extraordinara a artistei (o combinatie interesanta intre Duffy si Amy Winehouse). !Aplauze!. As putea sa spun ca la primul look "the devil wears Fender". Publicul a fost realmente vrajit in momentul in care artista a interpretat piesa "I put a spell on you", intr-un mod cu totul si cu totul original, aproape teatral, as zice. Dar... nu mai continui atata cu povestile si va las sa savurati unul din clipurile filmate din randul XI.

 Spre finalul recitalului artista a avut o interventie simpatica si a coborat in public urcandu-se pe scaunele din primele randuri, spre bucuria si delirul spectatorilor de sex masculin, sigur... nici nu mai spun de solo-ul de pe chitara care a fost extraordinar.

Dupa spectacol, intre sute de fani care au asaltat-o pe artista am reusit cu greu sa schimb doua vorbe cu aceasta si impreuna cu Vali "Sir Blues" Racila am facut si cateva poze.

Iata ca a sosit vremea si celui de-al doliea recital, dupa o scurta pauza de 15-20 de minute in care ne-am tras rasuflarea cu un pahar de vin/bere/coniac. Si daca tot am ajuns sa spun despre pauzele dintre spectacole, as vrea sa mentionez ca e o idee foarte draguta, ai ocazia sa intalnesti foarte multa lume interesanta, sa schimbi pareri legate de muzica, sa achizitionezi cd-uri si chiar sa povestesti cu artistii.

Al doilea spectacol a purtat marca Shakura S'Aida. Mi-este foarte greu sa scriu, deoarece show-ul a fost impecabil. Tinuta artistei a fost extravaganta, i-as spune "red swan". Cu niste miscari lascive, a interpretat piesele excelent. Cu o voce aspra uneori, fina alteori, Shakura a dominat publicul din prima secunda pana la ultima, la modul cel mai placut posibil. As mai vrea sa mentionez ca si trupa ei a fost pe masura, in special chitarista - Donna Grantis, care la numai 22 de ani are o lista intreaga de premii (tot unul si unul) in palmares, care, de asemenea, are si o formatie de blues-jazz-rock si care a hipnotizat publicul cu niste solo-uri extraordinare, spre finalul spectacolului (la bis) strecurand si o bucatica din binecunoscutul intro al piesei Voodoo Chile a lui Jimi Hendrix (pe pedala wah-wah). 

Mai jos am postat doua dintre fotografiile mai picante ale recitalului.

Sighisoara Blues Festival 2012 - Day One

In urmatoarele randuri voi incerca sa scriu cateva cuvinte legate de festivalul international de blues de la Sighisoara de anul acesta, o scurta cronica a celor 3 zile si voi posta cateva din cele mai bune momente care s-au derulat in aceasta perioada.
Asa cum bine ne-am obisnuit, amfitrionul acestui eveniment sau cel care ne-a introdus in atmosfera muzicii blues a fost Berti Barbera. Pentru fiecare artist a avut cuvintele potrivite, comentarii simpatice si informatii de ordin biografic, astfel - primele aplauze la scena deschisa - sunt rezervate pentru prezentator.

Asadar, prima zi a inceput in forta cu Samuel James, tanarul trubadur al muzicii blues, care interpreteaza acest gen muzical cu mult suflet si pasiune, dar in acelasi timp cu virtuozitate, toate piesele lui fiind asezonate cu mici povestioare despre bluesul de pe plantatii sau delta din Mississippi. Cu o miscare haioasa a piciorului drept, niste slide-uri agresive sau sensibile pe chitara si un ritm de invidiat, Samuel a deschis acest festival in cel mai placut si potrivit mod posibil. Am sa va las sa savurati cateva fotografii si unul din clipurile pe care le-am filmat din randul XI. 

Intorcand chitara invers, cu mainile incrucisate, tinand ritmul in aer cu piciorul drept Samuel intepreta de minune una din piesele sale.

 
Dupa spectacol, in foaierul salii Eminescu, am reusit sa schimb doua vorbe cu Samuel despre show si despre ce va urma, mi-a relatat ca "s-a simtit extraordinar pe scena, publicul a fost cald si receptiv si asteapta cu nerabdare si celelalte showuri in special cel al lui Johnny Winter, fiind o onoare pentru el faptul ca a cantat inaintea acestuia".

Al doilea recital al primei seri a fost unul emontionant, as zice, un show asteptat de foarte multe lume. Au venit spectatori din multe coltisoare ale Europei (Germania, Bulgaria, Ungaria, Italia) pentru a-l vedea si a-i savura muzica legendarului Johnny Winter. Stiind toate momentele importante din viata acestui bluesman, palmaresul si muzica pe care o canta, in momentul in care a intrat pe scena a fost un moment de cateva secunde in care publicul s-a blocat (probabil nimanui nu-i venea sa creada ca e chiar el), dupa care s-a dezlantuit o furtuna frenetica de aplauze care cu greu s-au oprit pentru a-i ofera sansa lui Johnny sa intepreteze prima melodie a recitalului.

Lumea a urmarit spectacolul cu o oarecare nostalgie, combinata cu tristete, emotie si placere. Desi Johnny a avut o conditie fizica alterata, postand foarte sensibil la stimulii luminosi si fara un zambet evident, parea ca ii este foarte greu sa duca la bun sfarsit o melodie, a fost exact opusul, mainile lui (chiar daca nu mai erau ca odinioara) se miscau rapid si delirant pe griful chitarei imbracand muzica blues cu o haina rock.
Bucuria a fost si mai mare datorita faptului ca Johnny Winter si-a sarbatorit ziua de nastere exact in ziua recitalului, iar Vali "Sir Blues" Racila, inainte de ultimul bis, a ingenunchiat in fata artistului si i-a oferit un tort cu lumanari, in timp ce 600 de oameni cantau "Happy Birthday dear Johnny!!"


Dupa o seara atat de plina de sentimente, doua recitaluri de exceptie, am plecat multumita si impacata spre casa, fredonand franturi din melodiile pe care le-am auzit. Spre finalul primei zile am sa va las cu ultimul bis a lui Johnny Winter si cateva fotografii.

Trebuie sa va mai spun ca cel care l-a readus in lumea muzicala si il manageriaza pe Johnny Winter este Paul Nelson. Mai multe despre ceea ce face el gasiti aici.  Dupa spectacol am povestit putin si cu Paul despre muzica si i-am dat ultimul meu album inregistrat cu orchestra de camera iar el mi-a dat in schimb pana lui de la chitara cu care a cantat in ultimele luni.

Home made Guitar

Unii cumpara chitare, iar altii, cu multa imaginatie (si la fel de mult timp... sau necesitate), isi construiesc propria chitara. Asta am gasit pe net si mi s-a parut foarte ingenios. 

Materiale si metoda: o bucata de lemn (preferabil bine aleasa din gardul vecinului), construita cu ceva "organe" dintr-un Fender stratocaster (sigur, la dozele chitarei ma refer), cu ceva sarmulite, cu sarguinta si pricepere bine prinse in niste suruburi in unul din capete (poate chiar bobinate), legat circuit si - amplificare. Ma intreb oare ce senzatie ai cand folosesti o asemenea chitara? In concert? Si sound-ul? Metalic? sau mai degraba... lemnos. Oricum, merita atentia.