Janis Joplin - Little Girl Blue

Stau in fata calculatorului si arunc cate-o privire scurta spre geam... Este ceata, dar cade si cate un fulg pierdut si ametit; stand asa mi-am adus aminte de o piesa care mi-e tare draga. Este vorba de Little Girl Blue, piesa compusa in 1935 - muzica de catre Richard Rodgers pe versuri de Lorenz Hart, a aparut prima data in musicalul Jumbo. A fost si este interpretata de foarte multi artisti consacrati precum Louis Armstrong, Sam Cooke, Frank Sinatra, Doris Day, Ella Fitzgerald, Judy Garland, Chet Baker, The Four Freshmen, The Carpenters, Coleman Hawkins, Diana Ross, lista completa. Nina Simone se lanseaza in 1958 cu albumul care poarta numele acestei piese. Am ales varianta lui Janis Joplin <foto> pentru ca mi-era dor de vocea ei.

Tony Bennett & Lady Gaga - The Lady Is A Tramp

Azi la piesa zilei am pregatit un duet - Tony Bennett & Lady Gaga. O combinatie foarte interesanta intre cei doi artisti, sigur si reusita. Dupa ce am vazut toate ipostazele avangardiste ale artistei si polivalenta pieselor eram chiar curioasa sa vedem cum se descurca cu jazz-ul si cu Tony Bennett. De data aceasta am ales sa postez si clipul acestei piese (in premiera pe acest blog) si cu asta am spart si gheata clipurilor. Celebra piesa The Lady is a Tramp este un show tune din musicalul Babes in Arms (1937) si acum este inclusa pe albumul Duets II al artistului Tony Bennett lansat anul acesta in septembrie. Piesa mai fost intepretata si in alte randuri de artisti cel putin la fel de binecunoscuti ca si cei doi alesi azi ca Frank Sinatra si Ella Fitzgerald in 1950, Lily Allen si Jools Holland (impreuna cu orchestra lui Rythm & Blues), trupa YES si o varianta mai putin conventionala de catre Alice Cooper. Asa ca va invit sa vizionati clipul de azi si poate chiar cu un pahar de must in mana.

Trace Bundy – Bristlecone

Piesa zilei de azi este una la fel de melancolica precum anotimpul in care pasim. Mi s-a parut o piesa potrivita pentru o zi de toamna frumoasa, in care incetul cu incetul lumina incepe sa straluceasca altfel si frunzele sa rugineasca; sigur nu si corzile chitaristului Trace Bundy. Bristlecone e o piesa compusa in anul 2004 si apare pe albumul Adapt (lansat in acelasi an) [foto]. Trace Bundy este cunoscut pentru stilurile interesante de a canta la chitara, si anume, canta pe griful chitarei cu ambele maini (ca la pian, aproape) si una din inventiile lui - canta cu mai multe capodastre pe acelasi grif. Acum va las cu piesa lui, Bristlecone.

J. Ralph - Kansas City Shuffle

Afara e soare, 32 de grade, atmosfera caniculara desi e august. Pentru azi am ales o piesa care sa incinga lucrurile si mai tare, de fapt a fost propusa de Florin. Este vorba despre Kansas City Shuffle varianta lui J. Ralph <foto> care alege sa o interpreteze intr-un mod ceva mai special si anume - FUNK. Melodia a fost compusa de catre Bennie Moten in 1926 in Chicago, Illinois si lansata in acelasi an la casa de discuri Victor. Desi fiind o piesa jazz, prin definitie, iata ca J. Ralph a demonstrat cat de bine suna piesa "reactualizata". Kansas City Shuffle apare si pe coloana sonora a filmului Lucky Number Slevin (2006).

Harry Manx - Dew on Roses

Dat fiind faptul ca azi e mai mult toamna decat vara, am reusit sa alunec usor pe panta melancoliei si mi-am adus aminte de o piesa numai buna pentru asa ceva. Este vorba despre Dew on Roses, o piesa compusa de Harry Manx care apare in 2009 pe albumul Bread and Buddha <foto>. Stilul este cat se poate de original, Harry dovedindu-ne inca o data fuziunea speciala dintre muzica hindustana si blues, cantand pe instrumentul numit Mohan veena.

• Data: 3 iunie

• Ora: 22

• Locatie: IMPERIUM CLUB (str. Nicolae Balcescu, 24), Sibiu

• Intrare: libera

• Adrian Ivanitchi - chitara, voce

• Invitat special - Teodora Iacob - chitara, voce

Chuck Berry

Charles Edward Anderson Berry se naste pe 18 octombrie, 1926 in St. Louis, Missouri. Povestea lui e foarte lunga si incurcata, dar ceea ce cu totii stim e ca muzica pe care a facut-o a iesit in evidenta si si-a pus amprenta sanatos in stilurile abordate in acea perioada. Ca toti "baietii rai" incepe de pe vremea cand era adolescent cu scoala de corectie (mai tarziu e si arestat pentru jaf armat). Dar a trecut si pe asta si intre timp i se deschide apetitul pentru muzica. Sigur, nu si-a castigat existenta de la inceput din asta, ci era frizer. Odata cu viata lui, relativ notorie, incepe sa cante la chitara ba mai mult are cateva mini-showuri cu ceilalti cantareti din zona. In 1955 face o excursie la Chicago unde se intalneste cu Muddy Waters. De-aici a inceput treaba adevarata. Acesta il prezinta mai departe casei de discuri Chess Records, dupa care si lanseaza primul sau hit "Maybellene" si urmatorul an "Roll Over Beethoven". Lista hiturilor e lunga, urca rapid in topuri. De la el au recunoscut ca s-au inspirat, mai apoi, artisti ca The Beatles, Bob Dylan, chiar The Rolling Stones si The Beach Boys. Combina blues-ul cu R&B si country iar versurile lui sunt, in general, despre viata adolescentina, cu dificultatile dar si frumusetile ei. In 1959 este, din nou, judecat pentru hartuire sexuala (a uneia din fetele angajate la clubul de noapte in care acesta presta). Un an sta in inchisoare, unde compune cantecele "Nadine", "No Particulare Place to Go" si "No Promise Land". Cariera lui urca si urca, "Johnny B. Goode" nu lipseste din nici un playlist al vremii. Nu se dezminte de vechiurile obiceiuri, iar in 1979 cariera lui sta in loc datorita unui alt proces pentru evaziune fiscala.
In 2004 revista Rolling Stone il claseaza pe locul #5 in Topul Celor Mai Buni Artisti ai Tuturor Timpurilor si locul #6 in Topul Celor Mai Buni Chitaristi ai Tuturor Timpurilor. Din cele 500 de piese din Rock and Roll Hall Of Fame, 3 sunt ale lui. "The brown-eyed handsome man" va fi recunoscut pe veci ca taticul rock'n'roll-ului Chuck Berry s-a stabilit acum, s-a intors in St. Louis unde are un show o data pe luna, miercurea, in restaurantul Blueberry Hill.
Recunosc ca mi-a fost foarte greu sa aleg o piesa pe care s-o pun.
Totusi, iat-o.

Lead Belly - Where Did You Sleep Last Night

Pentru astazi, piesa zilei este una care are o istorie destul de lunga si dateaza de prin anul 1870, daca nu chiar mai devreme. Se pare ca identitatea compozitorului este necunoscuta, dar iata ca piesa a reusit sa treaca de multe generatii muzicale si sa ajunga sa fie fredonata pana in zilele noastre. Am ales varianta cantata de catre Lead Belly, inregistrata in 1940. Where did you sleep last night, cunoscuta si sub numele de "In the Pines" sau "Black Girl", a fost inregistrata in 1929 de catre Dick Justice si Peg Leg Howell. Piesa parea sa se stinga, la un moment dat, pana cand Nirvana readuce cantecul in lumina reflectoarelor cu o interpretare de exceptie in cadrul concertului Unplugged in New York in 1994. Sigur, lista celor care au mai cantat aceasta piesa e lunga, voi aminti cativa dintre consacrati Bill Monroe, Bob Dylan, Grateful Dead, lista completa...

Festivalul International de Blues “Blues Fest”

• Data: 8-9.04.2011

• Locatie: Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu”,  str. C. Brediceanu nr. 5, Lugoj

• Intrare: 20 lei/seara, 30 lei - abonament ambele seri

• Program: 

  8 aprilie 2011 19:00 Acoustic duo - Italia  21:00 Rares Totu Blues X-perience - Romania 9 aprilie 2011. (sâmbătă) 19:00 Pumpkins Trio - Ungaria   21:00 Raul Kusak & Vali "Sir Blues" Racila - Romania

Biletele vor fi puse in vanzare la Agentia de bilete a Teatrului Municipal "Traian Grozavescu" din 4 aprilie.

Pentru mai multe detalii, [click aici].

Roy Rogers - Walking Blues

Piesa de astazi e aleasa de tatal meu si se numeste Walking Blues. Compozitia apartine chitaristului Roy Rogers (poarta numele celebrului actor de filme western si cantaret de country Roy Rogers). Bluesman-ul este foarte bine cunoscut datorita abordarii stilului slide pe chitara, cum de altfel se aude si in acest cantec. Walking Blues apare in 1992 pe albumul luy Roy denumit Slidewinder <foto>. Ca si ultima informatie va mai spun ca Roy impreuna cu Ray Manzarek (unul din co-fondatorii trupei The Doors si keyboardist in aceasta trupa) au finalizat un proiect - un album nou care se numeste Translucent Blues si va fi lansat anul acesta in 24 Mai.

Chris Rea - I Ain't The Fool

Astazi a plouat toata ziua. Intotdeauna il voi asocia pe Chris Rea cu un drum lung, condusul masinii si ploaie. Astfel azi am ales piesa I Ain't The Fool. Cantecul este compus de catre Chris Rea si apare pe albumul God's Great Banana Skin <foto> lansat in 2 Noiembrie, 1992 (UK), 1993 (US). Nu are rost sa mai adaug alte informatii, va las, pur si simplu, sa ascultati melodia si sa o savurati.

Eddy "The Chief" Clearwater

• Data: 23.03.2011

• Ora: 20:00

• Locatie: Hard Rock Cafe, Bucuresti

• Contact:  +40-21-206-626

John Mayall & The Bluesbreakers - The Supernatural

Piesa zilei de azi este o alta propunere a Mirunei. The Supernatural este o piesa ce apartine formatiei John Mayall & The Bluesbreakers dar care il au ca protagonist la chitara pe celebrul Peter Green (membru fondator al formatiei Fleetwood Mac). Cantecul apare pe albumul trupei A Hard Road <foto>, lansat in 1967 si care abordeaza blues-ul electric. Se spune ca acest cantec ar fi fost promotorul piesei "Black Magic Woman" (interpretata cel mai des de Santana) compusa tot de Peter Green cu un an mai tarziu, prin improvizatiile realizate in Re minor.

B.B. King - The Thrill Is Gone

B. B. King ajunge pentru a doua oara la <piesa zilei>, de aceasta fara featuring. The Thrill is Gone, sau una din piesele de referinta marca B. B. King, este compusa de Rick Darnell si Roy Hawkins in 1951, ulterior preluata si inregistrata pe albumul Completely Well, <foto> de regele muzicii blues in 1969, cantecul devenind unul din cele mai cunoscute hituri blues. Totodata piesa ajunge in topul revistei Rolling Stone "500 greatest songs ever" pe locul #183. Piesa a mai fost interpretata si de Willie Nelson, Leslie West, Aretha Franklin, lista completa... 

Count Basie

William "Count" Basie se naste in 21 august 1904 in Red Bank, New Jersey. In adolescenta invata sa cante la instrumente cu clape, frecvent la orga cinematografului si sustine mini-spectacole de vaudeville. Astfel ajunge sa fie remarcat si este angajat ca organistul cinematografului ,in special in filmele mute, in Kansas City. Dar genul lui preferat era jazz-ul. Se alatura apoi grupului jazz "Blues Devils" condus de Walter Page (care mai tarziu devine basistul lui Count).

Este poreclit Count (contele) de catre un moderator radio care atunci cand l-a prezentat (intr-una din emisiunile in care l-a invitat), a spus ca muzica lui e la fel de buna ca si a ducelui Duke Ellington. Am si ales o piesa cu cei doi mari artisti Duke Ellington feat. Count Basie - Battle Royal.

In 1936 porneste proiectului, care urma sa-i fie "prieten" toata viata, Count Basie Orchestra. N-o sa scriu foarte multe despre formatie (un simplu click mai sus si aflati totul - membrii, intrumente, concerte, premii). Ceea ce vreau sa mai adaug e ca stilul abordat de Count Basie e unul cu totul si cu totul original. O combinatie intre swing si blues. O muzica foarte stimulenta fizic, dupa primele secunde ale unei piese incepi, aproape automat si involuntar, sa misti piciorul pe ritm iar dupa inca ceva vreme probabil ca bati si cu pixul in masa (cel putin mie asa mi se intampla). Nu multe formatii reusesc sa faca asta.

Scrie foarte multa muzica de filme. Colaboreaza cu multi artisti ca Billie Holliday, Louis Armstrong. Inregistreaza albume cu Joe Williams si Ray Charles sub titlul "Count Basie swings, Joe Williams sings" si "Ray sings, Basie swings".

Moare in 26 aprilie 1984, de cancer de cap de pancreas.

Interesant si frumos este ca formatia Count Basie Orchestra mai are spectacole chiar si in ziua de azi. Ascultand piese de-acum 30 de ani si cele care la interpreteaza in zilele noastre, pot sa spun ca au reusit sa conserve destul de bine stilul lui Count Basie.

Pe data de 24 octombrie 2008, Count Basie Orchestra a ajuns si la Sala Palatului, in cadrul festivalului "Master of Jazz". Si cu asta, hai sa-i ascultam si sa dam din picioare.

Eric Bibb - Booker's Guitar

Intr-o noapte, acum cativa ani, chitaristul Eric Bibb, dupa un spectacol la Londra, a fost abordat de un fan, acesta din urma transportand o chitara, "Resophonic National steel guitar" din 1930 ce a aparţinut odata legendarului Booker T. "Bukka" Washington White, cantaret de blues din Mississippi Delta. Astfel Eric Bibb a fost inspirat si a compus aceasta piesa, care ulterior s-a transformat intr-un intreg album care a si fost lansat in 2010.

James Booker - St. James Infirmary

Piesa zilei de azi e un cantec folk american, anonim. Se spune ca de fapt ar fi o compozitie folk britanica din secolul XVIII care dupa ce a trecut prin mai multe transformari ("The Unfortunate Rake", "The Unfortunate Lad" sau "The Young Man Cut Down in His Prime") a ajuns la ceea ce azi se numeste St. James Infirmary. Povestea cantecului britanic ar fi despre un tanar marinar care isi cheltuia banii pe prostituate si care a sfarsit prin a muri datorita bolilor venerice. In varianta americana este vorba despre un barbat care s-a dus la spitalul St. James Infirmary si si-a gasit iubita decedata acolo. Sunt foarte multe versiuni ale acestui cantec, din punct de vedere al versurilor dar se pare ca cea mai populara a fost si este cea a lui Louis Armstrong care face aceasta piesa celebra in 1928 cand o inregistreaza in studio. Cab Calloway, Louis Armstrong, King Oliver, Big Mama Thornton, Billie Holiday, Janis Joplin, The Doors, The Animals, Bob Dylan, Eric Clapton, Joe Cocker, mai recent The White Stripes, Tom Jones, lista completa... Pot sa spun ca si eu am interpretat aceasta piesa (la chitara bas) alaturi de Cipi Filip (chitara & voce), Tudor Dachin (chitara solo), in 2003 in cadrul Festivalului de Arta Medievala (Sighisoara), in Music Pub. Aceasta piesa era in mintea mea pentru "piesa zilei" dar nu m-am putut hotari care varianta s-o aleg, iar Miruna a propus piesa interpretata de James Booker <foto>, asa ca iata... St. James Infirmary, la [piesa zilei].

Janis Joplin - Kozmic Blues

Am vorbit de Woodstock cand Joe Cocker a fost la piesa zilei, iata ca azi pomenim din nou deoarece o avem protagonista pe Janis Joplin, cu o piesa propusa de Nico. Piesa compusa de Janis, este inregistrata in 1969 pe albumul "I Got Dem Ol' Kozmic Blues Again Mama!" de aceasta data fara formatia ei Big Brother and The Holdng Company. Desi concertul sustinut de Janis la Woodstock <foto> nu a primit recenzii pozitive, interpretarea piesei Kozmic Blues a fost una care s-a bucurat de mare succes. Cantecul a mai fost interpretat live si de Katie Melua.

ZZ Top - Blue Jeans Blues

Ieri i-am dat blues-ului si piesei zilei o tenta mai country, astazi am ales o trupa care imbraca blues-ul in rock. Este vorba de ZZ Top si Blue Jeans Blues. Cantecul apare pe albumul formatiei "Fandango!" <foto>, lansat in 1975. Intotdeauna cand ascult aceasta piesa imi aduc aminte de Radio 3 Romania Tineret si de emisiunea "Radio in Blue Jeans", unde cantecul a fost difuzat de vreo cateva ori. "If I ever get back my blue jean,/Lord, how happy could one man be".

Bonnie Raitt - Nobody's Girl

Daca pana acum piesele alese au fost, in general, blues clasic (Delta Blues) astazi am ales o piesa care are o tenta de country. Nobody's Girl e o piesa compusa de Larry John McNally si apare pe albumul lui Bonnie Raitt "Nick of Time" <foto>, 1989, album care se bucura de un mare succes, castigand 3 premii Grammy si ajunge pe locul 229 in topul revistei Rolling Stone "500 greatest albums of all time". Despre Bonnie Raitt veti mai auzi in viitor, pe acest blog, la sectiunea Artisti dar si la piesa zilei.

Etta James - At Last

"At Last" este o piesa compusa in 1941 de Mack Gordon si Warren Harry pentru musical-ul Orchestra Wives, in care joaca George Montgomery si Ann Rutherford. Am ales varianta interpretata de Etta James din doua motiv: unul e pentru ca a fost propusa de catre Miruna si pentru ca e una din cele mai cunoscute versiuni. Etta a inregistrat piesa in 1961, unde altundeva decat la Chess Records. Piesa este foarte celebra, chiar si presedintele american Barack Obama impreuna cu sotia sa au dansat la diferite baluri pe aceasta. Piesa a mai fost si inca este intepretata de o multitudine de artisti celebri ca Miles Davis, Nat King Cole, Ben E. King, Judy Garland, Stevie Wonder, Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Liza Minnelli, Cyndi Lauper, Celine Dion, Christina Aguilera, Beyoncé (care a si jucat rolul Ettei James in filmul Cadillac Records), Jason Mraz, lista completa...

Pearl Bailey

Pana acum, am avut protagonisti doar de sex masculin. E timpul sa se faca simtita si prezenta feminina in lumea blues-ului. Asa ca am ales-o pe Pearl Bailey sa sparga gheata.
Pearl Mae Bailey, nascuta pe 29 Martie 1918 in Southhampton County, Virginia isi incepe cariera artistica de mica inca (la 15 ani mai exact) dansand si nu oricum, castiga premiul intai ca tap dancer la un concurs de dans la teatrul Pearl din Philadephia. Acesta a fost doar "modestul" debut, de aici au inceput sa curga tot felul de premii la concursuri de cantec si dans si incepe sa fie remarcata (in timpul celui de-al doilea razboi mondial are spectacole chiar si pentru trupele de soldati). Incepe colaborari cu Count Basie si Cab Calloway. Incetul cu incetul isi defineste stilul, si anume, artista de cabaret. Danseaza extraordinar, are o buna dispozitie de invidiat, face glume in timpul spectacolelor, se apropie mult de public prin felul ei de-a fi (exact de ceea ce avea nevoie America postbelica). Vaudeville-ul i se potriveste la fix. In 1946 se face, cu siguranta, cunoscuta in lumea intreaga prin rolul din musicalul St. Louis Woman. Un an mai tarziu joaca un rol si in Variety Girl, unde canta piesa "Tired" <player>, care apare si pe primul ei album.
Joaca si intr-o varianta a musicalului "Hello, Dolly!" alaturi de Cab Calloway. Poate cea mai cunoscuta piesa a ei este "A little Learnin' is a Dangerous Thing", pe care o interpreteaza impreuna cu Frank Sinatra. Toate astea ajung pana la urechile presedintelui Richard Nixon, care in 1970 o numeste "America's Ambassador of Love".
In 17 octombrie 1988 primeste "Presidential Medal of Freedom".Decedeaza in 17 august 1990 de i nfarct miocardic (Pearl suferea de ateroscleroza coronariana).
In timp ce cautam o poza mai potrivita cu ea pentru acest post, ma urmarea destul de puternic un gand... "atat de bine seamana cu cineva, oare cu cine?". Dupa lungi incercari (chiar foarte lungi) de a-mi aminti, intr-un tarziu... am gasit cu cine seamana. Cu Queen Latifah (de fapt Queen Latifah seamana cu Pearl). Am sa pun ma jos putin o poza cu cele doua artiste (poza am gasit-o pe un site, ceea ce confirma faptul ca au trasaturi comune si nu sunt doar eu cea care a observat aceast lucru). Nu-i asa ca seamana (chiar bine)?
Hai sa o vedem pe Pearl Bailey alaturi de Nat King Cole in Two to Tango (piesa cu care ajunge in 1952 in American Top Ten).

B.B. King & Dionne Warwick - Hummingbird

Hummingbird este o piesa compusa de Don Robertson in 1955. Acest cantec a fost interpretat de foarte multi artisti iar varianta cu cel mai mare succes a fost considerata cea a lui Les Paul & Mary Ford, a ajuns pe locul #7 in Billboard. B. B. King a inregistrat  si el aceasta piesa, initial singur, apoi a colaborat cu Dionne Warwick (in 1997, pe albumul "Deuces King" <foto>) si John Mayer (in 2005 pe albumul "B.B. King and Friends: 80"). Am ales varianta impreuna cu Dionne pentru ca a fost propusa de Miruna, pentru piesa zilei.

Mamie Smith - Crazy Blues

Crazy Blues este un cantec scris de AJ Bower. Acesta a fost înregistrat pe 10 august 1920, de Mamie Smith si Jazz Hounds <foto>, colaborand si cu pianistul Willie "Lion" Smith, si lansat în acel an pe un disc de gramofon, Okeh Records. In prima luna de la lansare, acesta s-a vandut in peste 75.000 de exemplare. Aceasta piesa este considerata una de referinta pentru muzica blues si se presupune ca ar fi primul cantec blues inregistrat vreodata de o cantareata afro-americana. A intrat in Grammy Hall of Fame in 1994.

Robert Johnson - Sweet Home Chicago

Piesa zilei de azi este Sweet Home Chicago. Cel care a compus acest cantec si care l-a inregistrat pentru prima data (23 noiembrie 1936 in San Antonio, Texas si apoi lansat in august 1937) este Robert Johnson. Piesa fiind celebra si de referinta pentru muzica blues a fost interpretata, si este in continuare, de foarte multi artisti consacrati ca Buddy Guy, Status Quo, Fleetwood Mac, Eric Clapton, Stevie Ray Vaughan, The Blues Brothers, etc. Dar hai sa ne intoarcem la varianta originala, cea a lui Robert Johnson (de pe discul "The Complete Recordings" <foto>), sa o ascultam si sa ne gandim la Mississippi si Delta Blues.

Joe Cocker - With A Little Help From My Friends

Piesa zilei, azi este With A Little Help From My Friends. E un cantec compus de John Lennon & Paul McCartney, lansat in 1 iunie 1967 si inclus pe albumul Sgt, Beatles. Initial piesa se numea putin altfel "A Little Help from My Friends". Se spune ca totul a inceput de la cateva acorduri pe pian, cand Lennon s-a ranit la degetul aratator si la folosit pe mijlociu iar McCartney a fost prietenul care l-a ajutat cu restul melodiei. Sigur piesa a fost interpretata de multi artisti dar probabil va aduceti aminte de celebra varianta a lui Joe Cocker, pe care a interpretat-o printre primele dati in 1969 la Woodstock si apoi a devenit coloana sonora a serialului The Wonder Years. Am ales varianta lui Cocker pentru ca mi-era dor de hippie & flower power.

Louis Armstrong

[Omul cu cel mai interesant zambet]

Nu a zburat pe luna (dar aproape ca ne-a dus pe toti acolo cu muzica lui) si nu a castigat turul Frantei (dar e placut sa asculti muzica lui in timp ce te dai cu bicicleta).

Foarte foarte multe se pot spune despre extraordinarul Louis Armstrong dar voi puncta mai mult picanteriile, iar pentru informatii de ordin biografic, wikipedia va sta non-stop la dispozitie.

Pe (foarte) scurt: se naste pe 4 august 1901 in New Orleans, Louisiana (desi el spunea ca pe 4 iulie - ziua independentei, mai tarziu a fost dovedit ca de fapt in august - din dosarele bisericii baptiste), invata de mic sa cante la cornet.

In perioada adolescentei se angajeaza in formatia Fate Marable <foto, in spatele pianistului> pe un vapor cu aburi, ce facea excursii si croaziere pe raul Mississippi (fapt ce a contribuit foarte mult la experienta acestuia). Incepe apoi sa ia ore de trompeta si se muta la Chicago unde se alatura formatiei King Olliver's Creole Jazz Band si unde incetul cu incetul isi dezvolta propriul stil din ce in ce mai apreciat. Tot in aceasta perioada se casatoreste pentru prima data, infiaza un baietel, dar divorteaza la scurta vreme, recasatorindu-se mai tarziu cu pianista Lil Hardin. In acest timp talentul lui Louis iese tot mai bine si pronuntat la iveala, conturandu-se o cariera care va avea sa lase urme adanci in muzica jazz si nu numai. Are foarte multe colaborari printre care cu Bessie Smith, Ma Rainey, Alberta Hunter, Miles Davis, Ornette Coleman etc. Chiar Duke Ellington fuge intre doua concerte sa-i prinda spectacolul lui Armstrong. La inceputul anilor '30 isi infiinteaza propriile formatii Hot Five si apoi Hot Seven cu care inregistreaza numeroase capodopere ale muzicii.

Pe langa cariera muzicala Armstrong avea si alte preocupari... se ingrijea foarte mult de silueta lui sau mai bine zis, ii placea sa arate bine la fel de mult cum ii placea sa manance, astfel incerca sa le "echilibreze" luand dupa o masa copioasa - laxative (lanseaza si o colectie de planuri de slabit si diete sub numele Lose Weight the Satchmo Way). Satchmo era porecla lui, varianta scurta a cuvantului Satchelmouth (pe langa altele ca Sachimo, Pops) si vine de la forma gurii (mustiucului) ca a unui sac = satchel.

In 1964 ajunge pe locul 1 in American Pop Chart si ii "detroneaza" pe Beatles (care erau bine instalati pe acea pozitie 14 saptamani consecutive) cu piesa Hello, Dolly!.

Sustine numeroase concerte (devenind nu numai un jazzman cum nu s-a mai pomenit pana atunci ci si "America's greatest black entertainer" - ochi perfect rotunzi, un zambet cel putin interesant si o privire calda si ghidusa la fel ca si glumele lui din timpul spectacolelor), pana in anul 1971 (inclusiv), an in care decedeaza de infarct miocardic, pe data de 6 iulie. Inainte de a parasi lumea a spus: "I think I had a beautiful life. I didn't wish for anything that I couldn't get and I got pretty near everything I wanted because I worked for it."

Mi-a fost foarte greu sa sintetizez ceea ce a facut intr-o viata. Sper ca n-am dezamagit pe nimeni.

Pentru ca toata lumea stie de "What a Wonderful World" si ii place sa fredoneze piesa printre dinti, am sa pun aici, totusi, o alta piesa... "I said hello, dolly,......well, hello, dolly..."

Harry Manx - Crazy Love

Crazy Love, este piesa zilei. A fost compusa de Van Morrison si inclusa pe albumul lui 1970, Moondance. Am ales varianta interpretata de Harry Manx (piesa apare si pe albumul acestuia "Wise and Otherwise" <foto>, 2002) pentru ca mi se pare deosebita, combina elemente hindu cu cele de blues cu slide, rezultand o muzica rar intalnita si ascultata. Artistul insusi isi descrie stilul ca "povestiri scurte care utilizeaza esenta blues si adancimea rāga-urilor indiene care te atrag tot mai tare". Alti artisti care au interpretat acest cantec sunt Michael Bublé (care a inclus piesa pe albumul cu acelasi nume in 2009), Emilíana Torrini, Bryan Ferry, Rod Stewart, lista completa...

Little Walter - My Babe

Piesa pe care am ales-o astazi este My Babe, compusa de Willie Dixon pentru celebrul muzicutist Little Walter. Compozitorul s-a inspirat pentru aceasta piesa dintr-un cantec traditional gospel "This Train (Is Bound For Glory)" si care a fost pentru prima data inregistrat in 1939 de catre Sister Rosetta Tharpe. Little Walter se hotaraste in 1955 sa inregistreze si el piesa, avandu-l la contrabas pe Willie Dixon. Dintre artistii celebri care au mai interpretat acest cantec se numara si Elvis Presley, Chuck Berry,  Bo Diddley feat. Muddy Waters & Little Walter si mai recent de catre Ben Harper la ceremonia de includere a lui Little Walter in Rock & Roll Hall of Fame, 10 Martie 2008.

Etta James - I'd Rather Go Blind

I'd Rather Go Blind este o piesa scrisa Ellington Jordan si Billy Foster. Prima versiune a acestui cantec a fost inregistrata de Etta James in 1968 si inclus pe albumul acesteia "Tell Mama" (FAME Studios in Muscle Shoals, Alabama) <foto>, devenind ulterior un "classic" al muzicii blues si soul.
Etta James a scris în autobiografia ei "Rage to Survive" ca ar fi auzit prima data melodia de la prietenul ei Ellington "Fugi" Jordan, atunci cand l-a vizitat in inchisoare, apoi a completat partea finala a piesei dar, din motive financiare, Etta si-a vandut drepturile de autor partenerului ei la acel moment, Billy Foster.

Piesa a mai fost interpretata de artisti precum Koko Taylor, Rod Stewart, B.B. King, Beyoncé Knowles in coloana sonora a filmului Cadillac Records, lista completa...
Cantecul s-a bucurat de un mare succes la Sighisoara Blues Festival 2011, interpretata fiind de catre Diane Blue & Roberto Morbioli.

Vali "Sir Blues" Racila

• Data 4.03.2011

• Ora 21:30

• Locatie Big Mamou (Independentei 2b), Bucuresti

• Rezervari:  (+40) 0724 671 108, (+40) 0744 520 149

• Vali "Sir Blues "Racila - voce & chitara

Raul Kusak & Liviu Pop

• Data 4.03.2011

• Ora 21:00

• Locatie Clubul Taranului (Kiseleff 3), Bucuresti

• Intrare: libera

• Rezervari: 021.310.80.48

• Raul Kusak - keyboards, Liviu Pop - drums

Joe Bonamassa - Bird on a Wire

Piesa zilei este Bird on a Wire, varianta interpretata de Joe Bonamassa. Piesa este compusa de Leonard Cohen, inregistrata in 26 septembrie 1968 in Nashville si inclusa pe albumul Songs from a Room, 1969. In anii 1960, Cohen a trait pe insula greceasca Hydra, cu prietena lui Marianne. Acest cantec a fost compus dupa ce artistul a fost inspirat de o pasare stand pe unul dintre fire de telefon instalat recent in insula Hydra. 

Joe Bonamassa a inclus aceasta piesa pe ultimul album, lansat in 2010, Black Rock <foto>. Ascultand piesa, puteti observa elemente muzicale adaugate, ce aduc aminte de bouzouki si Grecia.

Alti artisti care au interpretat aceasta piesa au fost Joe Cocker, Johnny Cash, Willie Nelson, k.d. lang, lista completa... 

Big Mama Thorton - I Feel the Way I Feel

Prima piesa care am ales-o si pe care v-o dedic la sectiunea piesa zilei este I Feel the Way I Feel, Big Mama Thorton. Este o piesa care a aparut pe albumul "With the Muddy Waters Blues Band", 1966 <foto>. Mai multe despre Big Mama Thorton gasiti la rubrica Artisti [A-Z].

Air Guitar

Acum, cand toti ne-am obisnuit cu tipurile de chitare, ni le-am ales ("dupa vorba, dupa port") iata ca au aparut si ciudateniile. Navigand astazi si cautand un template cu chitara pentru o chestie, fara sa-mi dau seama am ajuns la cele mai interesante tipuri de chitara. In imaginea alaturata este o inventie.. ghici? japoneza, normal. O chitara fara corp, fara corzi, fara trei sferturi din grif, si doar niste butoane. Cum faci? doar misti degetele de la mana stanga normal, pe micul grifulet si apesi ceva butoane iar cu dreapta poti canta la fel de normal...in aer. Se pare ca, in loc de corzi sunt emise infrarosii care detecteaza miscarile produse de mana dreapta si, dupa procesare, emite sunetele potrivite. Are si un mic speaker pachetul acestui "surogat de imitatie" de chitara. Daca ai 27$ si nu stii pe ce sa-i cheltui? Iata un cadou perfect!

Duane Allman

Primul artist din lista de la A la Z incepe cu Duane Allman. Nu e primul pentru ca e preferatul meu, nici ca e #1 in topuri ci pentru ca are norocul ca numele sa inceapa cu A si m-am gandit sa urmez ordinea alfabetica, tocmai pentru a nu exista discriminari (a nu se considera ordinea alfabetica o discriminare).

Howard Duane Allman s-a nascut pe 20 noeimbrie 1946, in Nashville, Tennessee.

A inceput sa cante la chitara impreuna cu fratele sau Gregg din timpul adolescentei, dupa ce s-au mutat in Daytona Beach, Florida (la inceputul anilor '60). Avand un talent deosebit, se remarca prin excelente solo-uri cu slide si improvizatii cat se poate de potrivite, tehnice, sensibile, "organice". Aceste lucruri il aduc rapid la rangul de "muzician profesionist" si mai ales "muzician de studio". Incepe sa aiba colaborari cu diferite formatii ajugand chiar la Clarence Carter, King Curtis, Aretha Franklin, Otis Rush, Percy Sledge, Johnny Jenkins, Boz Scaggs, Delaney & Bonnie si binecunoscutul jazz-flautist Herbie Mann. Dar poate cea mai insemnata si cunoscuta colaborare este cu Eric Clapton, in piesa Layla, cred ca toti ne-aducem aminte de acel minunat solo cu slide. Eric Clapton este impresionat si ii propune un job permanent pe postul de chitarist solo in formatia lui, dar Duane ii refuza oferta.

Sigur, pe langa multiplele colaborari, Duane impreuna cu fratele sau  Gregg (foto) nu stau prea mult pe ganduri si isi infiinteaza propria formatie cu numele "The Allman Brothers", in 1969. Genul muzical abordat este southern rock si blues rock.

Cand toate pareau sa mearga foarte bine, multe contracte, concerte, piese, albume... intre o inregistrare in studio si un concert, Duane moare intr-un accident in timp ce se plimba cu motocicleta lui Melissa (un Harley), in 29 octombrie 1971, langa Macon, Georgia. The Allman Brothers isi continua cariera, dar dupa mai putin de 13 luni de la tragicul accident, basistul formatiei Berry Oakley moare intr-un accident similar cu cel a lui Duane, aproximativ in aceeasi zona si tot cu motocicleta.